Intre ieri si deunazi – serial TROIA 14

Ne plac coincidentele, ne obosesc in pigulitul alert in care ne azvarle in incercarea noastra de a aprinde lumina acolo unde ea nu este si mai cu seama, acolo unde se cere vestita.
Vom poposi asupra unuia din atributele lui Homer: orbirea.
Zvonul este sustinut de ipoteze care solicita atentia, generalmente vorbind. S-ar fi impamantenit ca Homer era orb, probabil avand la baza statuia sa in care era prezentat fara pupile. Apoi preluarea a tinut sirul.
Gasesc osebit de greu sa fii orb si totusi sa compui opere precum Iliada si Odiseea, adevarate letopisete. Iar asta pentru ca detaliile sunt atat de succinte, atat de acaparatoare si incapatoare,  incat devine imposibil de crezut ca Omul Negru nu le-a privit cu proprii-i ochi. Iar aici nu ma refer la a fi contemporan cu Troia, ci le-a vazut ca pe un film altundeva. Altminteri, toate detaliile despre toti luptatorii sunt zadarnicite de credinta in 6/49.
Interpretarea “orbirii” lui Homer ar avea doua explicatii ce se doresc viabile.

Din punctul nostru de vedere, evident. Prima este DREPTATEA, intruchipata in tribunale ca  Zeita Oarba. Iliada este incredibil de echilibrata iar Homer este echidistant fata de toti participantii pe care-i pomeneste. Nu judeca nici un aspect ci reda pur si simplu. Asta il face sa fie complet,  impartial. A doua interpretare face referire la apartenenta sa de Negrii saturnieni. Astfel, ORB este trupul cuvantului CORB, prin pierderea in adins a literei C. Mai tarziu, avem de-a face in Hunedoara cu neamul Corvinilor si asta intareste banuiala de fata.
O alte tema de gandit este cuvantul SCHEIAN(A) care intra in matrita a doua categorii: Poarta Scheiana a Troiei (Devei) si Psaltirea Scheiana. Mai departe, fiecare pentru el.