Despre dragoste si umbra – Isabel Allende

Titlu: Despre dragoste si umbra
Autor: Isabel Allende
Nota:8/10
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Cornelia Radulescu
Numar pagini: 268 paginiSe poate cumpara cu pret redus la 21.6 lei (de la 27 lei) de pe libris.ro.
Am citit cartea aceasta iubind-o si urand-o in acelasi timp. M-am intrebat si eu de ce insa nu am ajuns inca la un raspuns concret. Am iubit-o mai mult decat am urat-o, de aceea nu voi insista pe aspectele care mie mi-au displacut in timpul lecturii si care s-au concretizat sub forma unor insertii de scene cam ieftine.
Isabel Allende nu m-a dezamagit nici de aceasta data, savurand cartea si aproape devorand-o. Trebuie sa recunosc, incipitul este ambiguu, ciudat, ca in filmele acelea in care iti dai seama de anumite conexiuni abia la mijlocul actiunii – caz fericit deoarece unele se dezvaluie abia la final. Povestea aduce in “scena” pe Irene – fiica de aristocrat cu un comportament rebel si imbracaminte hippie si pe Francisco, fiu de profesor, doctor in psihologie. Ea este jurnalista el, din cauza regimului dictatorial, disponibilizat din functia de profesor universitar, se angajeaza fotograf la revista la care lucreaza Irene. Intre cei doi se infiripa automat o prietenie frumoasa, bazata insa si pe complicitate.
Intriga o reprezinta intalnirea cu Evangelina Raquileo (schimbata la nastere cu fiica altor consateni dar crescuta de familia adoptiva din cauza fricii de dictatura) care era considerata o sfanta ca urmare a micilor miracole infaptuite in timpul crizelor sale epileptice zilnice. Greu putem intelege de ce a fost implicata la un moment dat si armata pentru a incerca sa o vindece pe fata insa acest lucru a dus la o serie de nenorociri si descoperiri in care jurnalista si fotograful au fost implicati in mod direct. Dupa disparitia Evangelinei, cei doi s-au hotarat sa ajute familia in cautari.

Au descoperite cadavre mutilate intr-o mina parasita, au fost persecutati la randul lor descoperind in acelasi timp ca de-acum nu ii mai legau numai prietenia, complicitatea, camaraderia ci si o iubire profunda care parca dura de secole.
Pe tot parcursul romanului salasluieste in mintea cititorului suspansul, este cuprins totodata in valtoarea de sentimente descrise atat de detaliat si atat de real incat mintea nu-ti mai sta decat la acele senzatii care te-au facut si pe tine complice la descoperirile eroilor cartii. Aceasta ambiguitate in care suntem indusi este pastrata rigurpos pana la ultimele replici ale scrierii, lucru care pe mine m-a impresionat placut deoarece a lasat loc de interpretare. Desi detaliile apar treptat pe parcursul lecturii, anumite aspecte ale vietilor personajelor, ura, iubirea, suferinta si bucuriile, devotamentul si tradarea  sunt dezvaluite strategic pentru a pastra interesul cititorului nu exista clipa in care sa nu-ti doresti sa fi fost amanat momentul adevarului.
Scriitoarea are un talent extraodinar in a descrie fara a plictisi, in a pastra treaz entuziasmul asupra lecturii si a arata cat mai veridic si la intensitate maxima monstruozitatea respectivului regim totalitarist cat si vietile unor oameni – aparent – neinsemnati. Observam astfel ca autoarea – neapoata fostului presedinte chilian Salvador Allende- are convingeri profunde, urmareste progresul individului si nu al ideii.
Inchei aceasta quasi-recenzie prin a-mi marturisi fascintia fata de aceasta scriere. E a doua carte scrisa de aceasta autoare (prima fiind Inés a sufletului meu) si cu toata sinceritatea va spun ca intentionez sa-i citesc si celelalte opere (urmeaza Casa Spiritelor pe care mi-am cumparat-o in urma cu o luna). Pe aceasta cale le multumesc fetelor de la clubul de carte (Mihaela, Raluca, Roxana, Simona)ca mi-au daruit acest minunat roman.