Prizonierul muntilor

Fratilor, incept sa dezvolt o obsesie pentru cinematografia ruseasca. Radeam de niste prietene la un moment dat, glumeam de fapt, si numeam filmele coreene care le pasioneaza chinezarii. Desigur, le tachinam doar, insa acum le inteleg pasiunea caci atunci cand ti se pune pata nu mai tii cont de ce spun altii. Cred ca am sange comunist in mine (desi tare revoltata is pe ceea ce s-a intamplat cu oamenii in perioada aceea) avand in vedere ca-mi plac atat de mult filmele lor. Ce-i drept am vazut prea putine ca sa-mi fac o idee generala dar Doamne!!! ca tare mai stiu sa traiasca oamenii astia, ca si cum nu ar mai fi maine. Si ce frumos se pune accentul pe viata, pe senzatii, pe camaraderie!
Prisoner of the mountains prezinta povestea unui soldat si a unui sergent capturati de ceceni pentru a face un schimb. Filmul este adaptat vremurilor dupa o nuvela de-a marelui Lev Tolstoi si este filmat chiar in Cecenia in timpul Primului Razboi Cecen. Curajos, nu?! Ce sa mai spun de Oleg Menshikov, un actor pe care, pe masura ce ii vad filmele, il admir tot mai mult.
Expunerea este lirica, asemanatoare unei evocari care condamna atrocitatile razboiului. E ca si cum regizorul ar fi pus o oglinda care a memorat si acum reda intamplari din razboi dar si sufletul uman, unul colectiv care a strans temeri, tristeti si bucurii de la o multitudine de oameni, fiecare dintr-o cultura diferita. Maniera aceasta de a prezenta faptele este unica in ceea ce priveste experienta mea cinematografica, am mai vazut tentative de aces gen de-a lungul timpului dar nu atat de reusite.

Fac paralele cu alte filme de razboi vazute, filme pe care le credeam pana acum extraordinare, dar, dupa cum spuneam, rusii mi-au spart topurile. Personajele sunt “dezbracate” in fata spectatorului spre o buna cunoastere, le observam motivatia, aspiratiile dar si cele mai ascunse si groaznice cosmaruri.
Dinamica relatiilor intre pesonaje este fascinanta, mai ales cea dintre Vanya si Sacha. Primul este un soldat  tanar nepriceput care nu a omorat un om in viata lui si care dupa ce este capturat traieste cu frica de a fi omorat inainte de a-si trai viata. Sacha in schimb este un veteran care s-a inrolat in armata in tinerete deoarece “era prost, iubea armele si avea nevoie de bani”. Desi la inceput lasa impresia ca nu-i pasa de soarta camaradului sau, mai tarziu va face tot posibilul sa-l apere.
M-au fascinat mult si celelalte doua personaje care apar de multe ori in film, Abdul-Mourant (cel ce-i tinea prizonieri pe soldatii rusi) si fiica sa, Dina. Facand parte din o cu totul alta cultura decat prizonierii, cei doi sunt singurii ramasi acasa dintr-o familie ce avea initial 5 membri.
Complexitatea personajelor este lucrul care m-a marcat cel mai mult in film. Nu povestea in sine ci drama lor atat de bine evidentiata incat aproape mi-au dat lacrimile. Bucurie, tristete, iubire, devotament, disperare, toate aceste trairi sunt atat de frumos prezentate (unele in acelasi timp) incat acest film devine un must see pentru toti cei pasionati de acest gen de film.